Înălțimea catedralei este de 42 de metri. Partea superioară este compusădin două prisme octogonale, care formează baza acoperișului piramidalînalt de 10 metri. Partea inferioară are trei paralelipipede suprapuse, dintrecare primul este caracterizat printr-o bază pătrată cu o latură de 8,20metri și o înălțime de 23,30 metri. Clădirea a fost ridicată la cererea Ducelui Pirro del Balzo, care a fostresponsabil de schimbarea urbanistică a Venosei în ultimele decenii alesecolului al XV-lea. Ducele, devenind stăpânul orașului, a obținut permisiuneaepiscopului de a demola vechea catedrală și de a construi acolo castelul,fiind punctul cel mai vulnerabil și cel mai expus atacurilor. Conformînțelegerii, Pirro del Balzo s-a angajat să planifice construcția unei noicatedrale. Cu toate acestea, vremurile în care s-a construit aceastăclădire religioasă au fost destul de tulburi. În timp ce lucrările pentru castel au continuat într-un ritm constant, celeale catedralei, începute în 1470, s-au încheiat abia după mai mult de treizecide ani (în 1502), iar construcția a fost sfințită la 12 martie 1531. Cu toateacestea, structura era încă incompletă. Turnul clopotniță, a căruiconstrucție a început în 1589 la ordinul episcopului Rodolfo di Tussignagno,a fost continuat în 1614 de Andrea Perbenedetti și finalizat în 1714. În ceea ce privește construcția castelului, la fel ca și pentru cea acatedralei, toate structurile adiacente (piața, magazinele, casele) au fostdemolate și nivelate la pământ, precum și biserica San Basilio. Pe fațada depiatră sculptată a actualei catedrale se găsește un portal cu o arhitravă,de-a lungul căreia există o inscripție care atestă prezența lui Cola di Conzala momentul instalării monumentului în 1512. Începând din 1986, este co-catedrala diecezei de Melfi-Rapolla-Venosa. Interiorul co-catedralei prezintă un stil arhitectonic gotic târziu, combinatvizibil cu inserții renascentiste și este împărțit în două etaje și trei nave.Navele sunt delimitate cu arce ascuțite, dintre care cea centrală are douăarce mari care marchează zona transeptului, dincolo de care privirea seînchide în absida în formă de lunetă.