Zona mare de săpături se întinde în jurul Abației Sfânta Treime și includeBăile, Domusul, Complexul Rezidențial și cel Episcopal. Starea sa particulară,datorată absenței suprapunerilor de clădiri în zona urbanizată întreperioada republicană romană și epoca medievală târzie, face ca parcularheologic să fie unic în Italia în ceea ce privește orașele care încă există,ale căror origini datează dinainte de Hristos. Băile constau într-o serie de camere aliniate de-a lungul drumului pavat,care au rămas în uz din secolul I î.Hr. până în secolul IV d.Hr. De la intrareexistă o zonă, posibil folosită ca vestiar, și frigidariumul, decorat cu unmozaic intact cu animale marine în valuri. Un pasaj care nu mai există astăzifăcea legătura direct cu camerele încălzite: prima păstrează o parte dinconductele de teracotă pentru încălzirea cu aer cald; un sistem similar afost folosit pentru cele două camere următoare, utilizate pentru saună(laconicum) și băi fierbinți. Complexul de locuințe se deschide și el spre strada pavată a intrăriiprincipale care duce, printr-un coridor scurt, în atrium, cu un bazin central(impluvium) și podea de mozaic cu motive vegetale. Una dintre camerele depe laturile coridorului păstrează urmele adăpostului unor containere maripentru alimente, în timp ce în atrium sunt patru camere, pe partea dinspate, camera principală a locuinței, recunoscută prin podeaua de mozaic.Construcția casei datează din secolul al II-lea î.Hr., dar podelele de mozaicsunt atribuite unei renovări din secolul I d.Hr. Complexul rezidențial ocupă un întreg bloc delimitat de două axe rutierepavate. O intrare cu prag de piatră deschide un domus (o casă) realizat însuccesiunea tradițională: atrium (cu impluvium) în centru și podea dinmozaic, tablinum (camera de zi) și peristil (șir de coloane). Camera din dreapta intrării în domus a fost identificată cu o tavernă.Următorul sector al insulei este ocupat de un alt domus, pavat cu faianță șicioburi de marmură, din care a fost identificat peristilul. Complexulrezidențial, a cărei prime faze trebuie plasată în epoca târzie republicană, afost locuit până în secolul IV-VI d.Hr. și a fost folosit ca necropolă în EvulMediu timpuriu. Amfiteatrul a fost construit la marginea orașului, pentru acces ușor șievacuare a spectatorilor, parțial pe un dig și parțial profitând de versantuldealului. Elipsa consta într-un inel exterior cu piloni și un corp central pe treiniveluri, care susținea treptele; în centrul arenei, sub pământ, eraudepozitele pentru echipamente și adăposturi pentru animalele de luptă.Structura datează din perioada Iulio-Claudiană, dar intervenții au fostefectuate și în secolul al II-lea d.Hr.