Piața Brixton (Brixton Market) a apărut în anii 1870, în urma expansiuniirapide a suburbiilor clasei de mijloc victoriene în cadrul acestei zone, fiindprovocată de către inaugurarea noii stații feroviare în anul 1862. Mai târziu,în anii 1880, Electric Avenue ( Bulevardul Electric) aflat în apropiere a primitaceastă denumire fiind una dintre primele străzi care au fost iluminate prinintermediul electricității. Cartierul a devenit curând o renumită destinațiecomercială, magazinele sale ieșind în evidență prin modul în care erauiluminate, copertinele lor metalice, animația stradală și diversitateaofertelor, incluzând primul magazin de vânzare cu amănuntul din Londra, Bon Marché, aflat pe Brixton Road. Spre sfârșitul secolului, populațiaaparținând clasei muncitoare a devenit predominantă în zonă, astfel cămulte clădiri imense au fost convertite în apartamente. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, zona a suferit bombardamentemasive, ceea ce a declanșat o perioadă de declin semnificativ. Numeroaseclădiri au suferit distrugeri ireparabile sau au fost segmentate în locuințemai mici. Generația „Windrush” (denumită astfel după „Empire Windrush”,primul vapor care transporta migranți) a început să sosească din IndiileVestice în anii 1940, contribuind din acel moment la diversitatea culturală șietnică a întregii regiuni și influențând inclusiv oferta de produse disponibilăîn piețe. În urma acestei creșteri a populației, cererea de produse acrescut, rezultând într-o continuă expansiune a pieței. În anii 1950, în zonabulevardului exista o piață extrem de populară, care atrăgea numeroșicomercianți din întreg sudul Londrei. În anii 1970 și 1980, piața a căpătat oreputație mai puțin pozitivă, pe măsură ce cartierul Brixton a ajuns să aibărate mai mari ale sărăciei și criminalității decât alte zone ale Londrei.Revoltele menționate anterior au avut loc în vecinătatea pieței, afectândnumeroși localnici și negustori. Brixton Village („Satul Brixton”, denumită anterior „Granville Arcade”) a fostultima arcadă construită, inaugurată în 1937. Cu toate că au existat temerică apariția unor noi negustori ar putea contribui la declinul zonei, a avut locfenomenul opus. Noii comercianți au muncit alături de cei deja stabilițipentru a oferi o experiență deosebită în ceea ce privește cumpărăturile șigastronomia, atât membrilor comunității locale cât și celor care o viziteazăde departe. La exterior, în jur de optzeci de vânzători își expun marfa pe parcursul săptămânii, mulți dintre aceștia moștenind tarabele transmise dingenerație în generație. Inițial, aici se vindeau fructe și legume cum ar fi cartofi, mere, morcovi șiceapă. Odată cu trecerea timpului, oferta de produse a devenit specificăbucătăriei afro-caraibiene, astăzi vânzându-se și igname (un tip de cartofdulce) sau banane plantain, precum și îmbrăcăminte, pe un fundal de muzicăreggae, dancehall sau Afrobeats, toate acestea ilustrând schimbările careau avut loc în structura comunității.