Piața Veche este întotdeauna aglomerată, iar aici se cântă muzică detoate felurile, în numeroase limbi. Așa a fost dintotdeauna. În halele pieței,se vindea pește – din fericire, nu se mai poate simți mirosul. Negustoriiexpuneau mătase adusă tocmai din China. Țăranii din regiune veneau cucarne și produse lactate. În zilele noastre, această piață nu mai este principalul punct de atracțiepentru cei ce doresc să facă târguieli, însă e în continuare ticsită de baruriși restaurante. Din păcate, nu se mai vinde mătase aici; în locul acesteia, celmai probabil vom putea găsi doar suveniruri pentru turiști. Măreață și impozantă, clădirea Primăriei se ridică deasupra pieței, ca operlă în vârful unei coroane. A fost construită în 1560, după planurilearhitectului italian Quadro, care a proiectat întregul ansamblu al PiețeiVechi. Giovanni Quadro este un arhitect italian renumit în secolul al XVI-lea,care a călătorit până în Poznań/Posen, un oraș rece și aspru aflat departeîn estul țării. Cu toate acestea, i-a plăcut foarte mult ținutul și a proiectato clădire impunătoare și cu bogate decorațiuni. Un element-cheie esteorologiul aflat în vârful turnului, care ascunde un secret. Ce anume? Putemafla odată ce bate clopotul. A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Piotr, care lucra în bucătărie.Primise misiunea deosebit de importantă de a pregăti cărnurile pentruospăț. Însuși voievodul urma să fie prezent! Desigur, totul trebuia să fieperfect, fără urmă de greșeală. Piotr era atât de emoționat, încât a lăsatsă se ardă friptura de cerb – felul principal care urma să fie servit lasomptuosul banchet. Din fericire, Piotr avea o iubită extrem de inteligentă,care i-a propus o soluție foarte simplă: să servească, în locul cărnii de cerb,friptură de ied, sperând că nimeni nu-și va da seama. Băiatul a fost deacord, însă atunci când a adus primele feluri de mâncare, ieduții au tâșnit înfața lui. Însă domnitorul a început să râdă, astfel că Piotr a fost salvat. Înscurtă vreme, caprele au ajuns renumite, devenind un simbol al orașului.