Biserica neterminată a fost începută între ultimul sfert al secolului al XI-leași începutul secolului al XII-lea cu scopul de a crea o singură bazilică imensăîn fața bisericii vechi, având în vedere faptul că Sfânta Treime avea peste100 de călugări și era printre cele mai puternice din Italia de Sud, fiindsupusă doar Sfântului Scaun. Numele său ilustrează destul de bine soartalocului de închinare: toți cei care au trecut pe aici (longobarzi, normanzi,benedictini, suabeni, ierusalimiți) au suprapus, demolat și adăugat, nefiindcapabili să o finalizeze niciodată. Clădirea a fost construită în mare partecu material provenit din artefacte romane, în principal din amfiteatru. Defapt, doar pereții perimetrului, o parte din colonadă, cele trei abside șitranseptul au fost finalizate. În interior, la care se accede printr-un arcsemicircular închis printr-o lunetă cu o mână care binecuvântează și oinscripție din secolul al XI-lea, se află 5 coloane (patru culminând în capiteluribogate cu frunze de acantă) și o coloană de colț pentru a separa navăcentrală de cea din partea dreaptă; coloanele stângi nu au fost niciodatăconstruite, nici acoperișurile și partea stângă a ambulatoriului, din careexistă stâlpi de susținere a arcadei și o serie de coloane cu capiteluridecorate cu păsări, frunze stilizate, capete umane și de monștri și figuri.Sistemul planimetric al bisericii este tipic pentru zona franceză, ceea cesugerează un arhitect care a venit de dincolo de Alpi, după normanzi.